De ce imi este mereu foame?

Motivele pentru care simţim mereu senzaţia de a ronţăi ceva au o explicaţie logică ce ţine de funcţionarea fizică şi chimică a organismului!

 

În primul rând trebuie să acordăm o importanță considerabilă dietei alimentare cu care am fost obişnuiţi pe când eram copii. Eu una am crescut mâncând multe sandwich-uri din pâine albă cu diferite mezeluri. La care adaug margarină sau consumam destul de des cartofi prăjiţi cu piept de pui gătit în diferite moduri. De menţionat este şi consumul mare de dulciuri şi destul de puţine fructe. Ştim cu toţii că am trecut printr-o perioada în care am fost privaţi de multe alimente. In momentul în care am început să avem deschidere către produsele de import, atunci nimeni nu a mai ţinut cont de calitate!!!

Cum am fost crescuti are legatura cu alegerile noastre actuale!

Trecând peste obiceiurile alimentare, ajungem în prezent să ne dorim să slăbim, să ne menţinem şi să ne simţim mai energici. Chiar dacă ronţăim în continuu, noi tot nu avem energie, ne simţim obosiţi constant.

De ce?

 

Important de aflat este de ce avem senzaţie de foame la doar 30min– 1 ora după masă?  Să luăm un exemplu concret!

 

Să spunem că ne trezim de dimineaţă şi mâncăm un sandwich cu pâine, cu unt şi cu dulceaţă sau poate alegem laptele cu cereale sau poate cafeaua cu cornuleţul/covrigul de la colţul blocului. Ce se întâmplă? În momentul în care bolul alimentar traversează tractul intestinal, el ajunge în intestinul subţire unde se întâlneşte cu diferite enzime secretate de pancreas şi de către vezica biliară, enzime specializate în digestia şi transportul alimentelor respective.

Alimentele mai sus menţionate vor fi transformate în molecule de glucoză, acizi graşi şi aminoacizi, forme  care pot fi transportate şi absorbite cu uşurinţă de către organism.
Totuşi din păcate acestea vor determina o creştere puternică de glucoză în sânge, care va impacta la rândul ei secreţia de insulină. Insulina este un hormon raspunzator pentru transportul glucozei în celule, glucoza folosită în furnizarea organismului cu energie. Insulina are rolul de a transporta carbohidraţii din sânge în celule.

Când ingerăm carbohidraţi simpli cum este pâinea, covrigii, biscuiţii, cartofii prăjiţi, orezul alb, pastele albe, dulciuri rafinate, atunci glucoza din sânge cunoaşte un apogeu, moment în care intervine în putere insulina.

Apoi când celulele au fost hrănite rapid cu energie, nivelul glucozei din sânge scade rapid. Prin urmare şi nivelul insulinei scade brusc şi se produce un roller-coaster al glicemiei în sânge. Atunci când glicemia creşte şi scade brusc, veţi observa de asemenea şi o senzaţie puternică de sete şi de foame.

 

Cum putem evita acest roller-coaster al glucozei în sânge?

– Consumarea carbohidraţilor complecşi (alimente integrale), neprocesati este un prim pas. Adică legume şi fructe neprocesate şi nepreparate termic. Cu cât alimentele sunt mai puţin preparate termic cu atât sunt mai săţioase şi ţin mai mult de foame.
– Evitarea alimentelor care conţin zahăr, făină albă, alimente prăjite şi alte elemente aditive. Aceste produse intervin în supraepuizarea pancreasului care este furnizorul nostru fidel de insulină.

Ce se întâmplă atunci când noi dezvoltăm mult ţesut adipos în urma unei alimentaţii precare?

 

S-a demonstrat ca ţesutul adipos este extrem de complex: a dobândit un rol intermediar între statusul nutritional şi funcţii ale organismului precum apetitul, creşterea, metabolismul şi uneori fertilitatea.

Întreaga grăsime corporală produce un anumit hormon numit adiponectina. Acesta determina reducerea greutăţii corporale prin stimularea consumului energetic şi scăderea nivelului plasmatic al glucozei şi lipidelor. Nivelele reduse ale adiponectinei au fost associate cu hipertensiune arterială; diabet zaharat de tip 2; rezistenţă crescută la insulină; nivel ridicat de trigliceride şi scăzut de HDL; obezitate; dar şi cu inflamatia.

Concentraţia de adiponectina este influenţată de nivelul de grăsimi din corp, mai ales în funcţie de grăsimea viscerală. Adiponectina are un nivel mai scăzut la cei cu obezitate. S-a demonstrat că grăsimea viscerală(din jurul organelor) reduce capacitatea organismului de a mai produce acest hormon.

Cu alte cuvinte cu cât circumferinţa taliei este mai mare, cu atât mai puţin adiponectina este secretată şi prin urmare apar probleme de natură:
• hipertensiunea arterială
• rezistenţă crescută la insulină
• diabetul zaharat de tip 2
• creşterea trigliceridelor şi scăderea HDL

Leptina

Este un hormon secretat tot de adipocite (celulele grase ale organismului) şi reglează apetitul.

1. Pe de o parte reglează apetitul semnalând hipotalamusului (regiune din creier) senzaţia de saţietate. Atunci când nivelul de leptina din organism creşte determina hipotalamusul să oprească senzaţia de foame resimţită în organism. În caz contrar, senzaţia de foame ar fi permanentă.
2. Pe de altă parte leptina îmbunătăţeşte capacitatea organismului de a utiliza depozitele de grăsime drept sursă de energie.
Totuşi s-a demonstrat prin intermediul diverselor studii că persoanele care suferă de obezitate au un nivel crescut de leptinina în organism. Aceştia dezvoltă fenomenul denumit rezistenţă la leptina. Mecanismul este asemănător cu acela al rezistenţei la insulină în cadrul diabetului de tip 2.

Prin urmare, când celulele adipoase produc o cantitate mare de leptina se produce şi o cantitate mare de insulină. Efectul este că celulele organismului devin din ce înce mai insensibile la acţiunea acestor doi hormoni.

Învingerea acestui fenomen se face prin slăbire, care restaurează functionarea normala al organimsului la acest hormon.

 

Surse:

http://www.medicină–internă.ro/articol.php?articol=928&lang=ro
https://bioclinica.ro/analize/biochimie/adiponectina