Totul începe de la … cum am fost crescuti?!

Am crescut din păcate cu o dietă tipică perioadei imediat următoare după ’89, când domeniul agroalimentar a cunoscut un mare booom. Când au început să apară din belşug dulciurile ambalate, pâinea turcească, margarină, mezelurile. Ahh şi să nu uit să menţionez…sucurile carbogazoase la tec, (despre care nu cred că vreau să ştiu din ce erau făcute).

Vă mai aduceţi aminte?

Eram cu toţii fascinaţi de această fereastră deschisă către România care ne introducea într-o zona culinară explozivă pentru papilele noastre gustative. După perioada “abstinenţei culinare” prin care au trecut părinţii şi bunicii noştri, era cumva de înţeles că nimeni nu era interesat sau educat să afle ce conţin acele alimente. Nu citeam etichetele, nici măcar nu ne trecea prin gând că ar putea fi dăunătoare, dacă şi ce repercursiuni o să aibă asupra noastră.

Dulciuri – dulciurele alimentatia copilariei!

Ţin minte că am crescut cu cartofi prăjiţi şi piept de pui. Cu binecunoscutele sandvich-uri din pâine albă (când au apărut brutăriile turceşti) cu margarină şi salam de toate felurile. Apoi după aceste mese copioase, urma bineînţeles desertul. Trebuia neapărat să conţină ciocolată şi dacă se putea – extra toping de ciocolată. De asemenea îmi aduc aminte că mama avea obiceiul şi cheful de a găti dulciurele. Cornuleţe cu gem, sau gogoşi prăjite şi apoi unse bineînţeles cu gem. Sau îmi mai aduc aminte că apăruseră foietajele din napolitană, pe care le umpleam cu …. ghici ce? gem sau ciocolatăăăăă.

Sunt pur şi simplu fascinată cum oare am putut să mănânc atâtea alimente de o calitate cel puţin dubioasă!! Dar mai mult decât atât, mi s-a creat cumva şi un “obicei”, o slăbiciune mare pentru dulciuri, sunt că un drog pentru mine!

La acestea se adaugă zaharul care este atat de bine ascuns în multe alimente, citeste de ce suntem dependenti de zahăr, de unde începe şi unde se termină!

Dezvoltare personală!

Acum am crescut şi am început să cunosc lucrurile mai bine şi să fac teste. Am observat că dacă mănânc ceea ce am prezentat mai sus, organismul meu o ia la propriu razna. După o asemenea masă, îşi fac apariţia simptomele unei creşteri bruşte de insulină, când organismul meu lupta să organizeze şi să elimine surplusul de glucoză din sânge. Primul simptom pe care îl simt este că mi se usucă gura, am o sete constanta. Indiferent cât de multă apă aş bea, îmi este sete încontinuu. Apoi încep şi mă simt obosită, fără chef de nimic, fără energie, şi nu în ultimul rând digestia este mult îngreunată.

Ahhhh şi să nu uit…kilogramele în plus nu ezită să îşi facă apariţia. Colac peste pupăză, după 1-2 ore în care insulina a ajuns la cote maxime, acum are un traseu descendent brusc. Imi crează iar stare de foame, ba chiar mai mult, organismul îmi cere din nou zahăr (carbohidraţi simpli). Am început să îmi pun întrebări, să mă documentez, să urmez un curs de nutriţie, totul pentru a afla care sunt cauzele şi cum anume reacţionează organismul nostru în diferite condiţii.

Cum functionează organismul?

Imaginaţi–vă că organismul nostru funcţionează ca o maşină, cu ajutorul unui combustibil – în acest caz numit – glucoză. Aceasta este primită din alimentele ingerate (carbohidraţi), este absorbită în organism şi transformată în depozite de energie sub formă glicogenului muscular. Combustibilul este necesar pentru absolut orice activitate fizică sau mentală pe care o desfăşurăm zilnic. De exemplu chiar şi atunci când lucrăm toată ziua în faţa calculatorului, noi folosim energie (glucoză), pentru a face legăturile neuronale.

“Maşina” – cum îmi place mie să o numesc, pentru a funcţiona optim, are nevoie să primească un minim necesar zilnic de carbohidraţi. Aici intervine alegerea noastră, ce tip de carbohidraţi simpli sau complecşi? Cei simpli (dulciuri şi produse rafinate) impacteaza pancreasul agresiv, ajută la depunerea rapidă de grăsime şi sunt dăunători sănătăţii. Cei complecşi sunt reprezentaţi de fructe şi legume de toate tipurile. Aceştia sunt digeraţi treptat şi oferă timp organismului să sustragă mineralele şi vitaminele.

Lupta cu dulciurile!

Rezultatele obţinute de mine nu au întârziat să apară. Recunosc că în primele zile eram cumva în “şoc”. Simţeam nevoia acută de dulce … orice – ciocolată, îngheţată, prăjiturică … Ceva numai să conţină zahăr. Mi-a fost foarte greu prima săptămâna, mai ales că fix atunci toată lumea îşi serba ziua de naştere sau ieşea în oraş. Se consuma din belşug produsele la care eu vroiam să renunţ. Apoi am observat că dacă îmi încarc organismul cu fructe şi legume crude,  uşor uşor pofta de zahăr dispare.

Este foarte greu să nu consumăm zahăr, mai ales că el ne înconjoară prin toate locurile şi se ascunde în multe alimente. Vă pot confirma că este posibil. Eu am reuşit!!! Dacă vă este greu să renunţaţi la dulciuri sau alimente cu zahăr, eu vă recomand iniţial să le înlocuiţi cu fructe dulci întregi sau făcute smoothies. Exemple: struguri, mango, rodie, banană, ananas iar apoi uşor uşor să începeţi să le combinaţi cu celalalte fructe în toate modurile posibile.

 

Tu ce gustarică ai alege din imaginile de mai jos?