Un fapt este cert – busuiocul este puţin cunoscut şi folosit în bucătăria românească. Dar dacă aţi avut ocazia să călătoriţi în Italia şi să mâncaţi preparatele lor tradiţionale sigur aţi observat că în bucătăria italienească busuiocul este folosit din abundenţă în preparatele lor.

Ce este busuiocul japonez?

Eu astăzi mi-am propus să discutăm despre un alt tip de busuioc, de pe îndepărtatul continent asiatic, busuiocul care în formă de vlăstar este mult mai aromat faţă de ceea ce cunoaştem deja.

Este vorba despre busuiocul japonez – cunoscut sub numele de shiso. Toate soiurile de shiso sunt foarte populare în Japonia şi Coreea.

Caracteristici: Vlăstarul busuiocului japonez produce tulpini subţiri cu tentă mov şi verde, tulpini de aproximativ 3 până la 5 centimetri. Frunzele sunt ovale cu margine zimţată de culoare roşu-purpuriu cu accente verzi. Acesta are o aromă care îţi aminteşte de scorţişoară, cuişoare şi uneori chiar de chimion!

Îl putem întâlni sub mai multe denumiri cum ar fi “busuioc japonez”, “planta fripturei” sau “iarba şarpelui cu clopoţei”.

Valoare nutritională Acest tip de busuioc conţine calciu, fier, potasiu, antioxidanţi şi vitaminele A şi C.             

De ce am alege vlăstarul de busuioc japonez?

1. Oferă o aromă puternică şi o textura subtilă preparatelor voastre. Dacă doriţi chiar să experimentaţi aromele exotice de peste hotare puteţi să îl folosiţi în sushi, sashimi, miso şi chiar în noodles;

2. S-a constatat că dezvoltarea sub forma vlastarului este momentul din viaţa unei plăntuţe când oferă cel mai ridicat nivel de vitalitate. Prin încolţirea seminţei şi creşterea acesteia sub formă de vlăstar se produc anumite schimbări chimice la nivel celular: proteinele, vitaminele, enzimele, mineralele din interiorul plantei se multiplică şi se transformă într-o formă mult mai uşor de digerat de către organismul uman;

3. Seminţele conţin anumite enzime inhibitoare care interferează cu absorbţia nutrienţilor, de aceea ele trebuie trezite la viaţă.

Cum mentionam mai devreme, vlăstarii de busuioc sunt o garnitură foarte populară pentru bucătăria japoneză. Japonezii în principal folosesc busuiocul japonez în medicina homeopată pentru proprietăţile sale anti-inflamatorii.

Ameliorarea simptomelor:

Cunoastem deja faptul că popoarele înradăcinate  mult mai bine la natură folosesc plantele pentru a remedia sau îmbunătăţi anumite probleme de sănătate. Busuiocul japonez este una dintre aceste plante, el este asociat medicinei asiatice şi este utilizat în principal ca expectorant şi împotriva problemelor de stomac. Japonezi îl folosesc alături de ghimbir sau oţet de orez pentru a ajuta la circulaţia sângelui.

Este utilizat pentru o varietate de condiţii legate de:

– sistemul respirator, astm, inflamatie nazală;

– răceli, congestie în piept, frisoane, şi bronşită;

– alergii;

– tratarea afecţiunilor gastrointestinale, cum ar fi vărsături, dureri abdominale, intoxicaţii alimentare, greaţă de dimineaţă;

– prevenirea anemiei;

– proprietăţi care lupta împotriva cancerului;

– constipaţie;

– promovează un sistem imunitar sănătos prin stimularea activităţii interferonului

Pigmentul roşu din vlăstari este prezent datorită anumitor flavonoide numite antocianine, care se regăsesc şi în anumite fructe cum ar fi afine, mure, şi varză roşie. Aceste flavonoide ajută la protejarea sistemului nervos şi circulator al organismului. Acesta conţine, de asemenea, proprietăţi anti-inflamatorii şi anti-bacteriene.

Un lucru genial despre vlastarii de busuioc japonez este că sunt incredibil de versatili. Pot fi folositi in foarte multe preparate 🙂

O simplă idee despre cum să introducem acest tip de vlăstar în alimentaţia noastră găsiţi în reţeta de salată asiatică cu dressing de mango şi busuioc japonez.

Vă urez poftă bună!